Archive from March, 2013

Ezitare

Mai este foarte putin pana la 1 iunie, marea zi a prezentarii tezei. Lucrez la teza insa nu ma omor. In schimb ma omor cu gandurile vis-a-vis de relatia in care inca sunt. Am zis ca in vara dupa teza, vreau sa ma despart de neamtz. Se pare ca in unele momente imi doresc asta mult de tot iar in altele efectiv nu ma lasa inima. De ex. in seara asta ma napadesc ganduri: nu conteaza cum e,  nu e perfect, e asa cum e dar e al meu si mereu cand ma voi intoarce de la servici il voi gasi acasa, lenevind si asteptandu-ma cu zambetul ala tamp pe fatza.

In alta seara aveam ganduri precum ca: in viata asta nu m-am simtit cu adevarat vie si libera decat atunci cand mi-am urmat intuitia si mi-am materializat dorintele, oricare ar fi fost ele. Numai atunci m-am simtit cu adevarat fericita si vie, in momentele alea de dupa asumarea vreunui risc, fara frica si regret, in momentele alea traiam magie. Si nu ma pot multumi efectiv cu o persoana care nu lupta sa traiasca, o persoana care s-a resemnat complet in fata vietii.

Vreau sa simt din nou acele momente pline de viata dar cu el nu merge asta. Cu el ma simt in zona de comfort si atat. Frica de singuratate ma omoara, insa, in alte seri, cand imi doresc sa ma despart de el, prind curaj gandindu-ma ca am trecut prin atatea lucruri, am trecut prin atatea dureri sufletesti si situatii din care am scapat cu bine, de ce sa dau inapoi si sa-mi fie frica?Pana acum asta m-a caracterizat, curajul. D-aia si am ales sa vin aici si sa incerc un nou drum in viata, d-aia am ales sa plec departe de casa, am vrut sa infrunt lumea de una singura si am reusit sa trec peste toate, nu mai conteaza cum, am reusit, sunt aproape de capat.

Nu stiu ce voi face in vara. Iar fostul meu prieten negru, cel cu care am avut o relatie de cateva luni aici, ma tot invita in Paris, la “resedinta” lui. De mai bine de juma de an ma tot invita, stie ca am prieten insa stie ca nu sunt fericita. M-a invitat de atatea ori si as fi putut sa vin dar nu m-a lasat inima.

In schimb inima m-a lasat sa ma culc cu altu aici in orash acum o luna.

Nu-mi inteleg logica. As fi preferat de mii de ori sa ma culc cu negrul din Paris decat cu toparlanul asta de aici plin de muschi, dar am cedat in seara aia, eram asa de saturata de tot si de conflictele cu neamtzu pe tema faptului ca nu se implica in nimic incat am luat-0 la fuga insa cu juma de inima doar. Si ce am rezolvat?Nimic..ba chiar dupa experienta respectiva, ma simteam in asa hal vinovata si plangeam pe ascuns incat am fost la un pas de a-i spune neamtzului adevarul. M-am simtit groaznic. Apoi mi-am dat seama, vazandu-l in fiecare seara cum vine obosit de la munca, ca nu merita asa ceva, o asa veste de 2 bani. L-as distruge efectiv. Sau poate cine stie, atata ar astepta ca sa poata rupe el relatia. Desi nu cred. Dar mi-am zis ca tre sa prind putere si sa nu-i spun (da, ma luptam cu mine insami sa-i spun sa nu-i spun), mi-am zis ca am facut o greseala.Apoi tot eu m-am gandit ca daca am ajuns sa fac aceasta greseala, nu sunt numai eu de vina. Ceva m-a determinat si anume relatia pe care o am.Nu-mi da ceea ce vreau si nici nu pot s-o termin acuma.

Zilele au trecut si mi-am tot spus ca in vara in vara, dar uite ca vin alte zile si eu nu sunt sigura c-o pot scoate la capat. Oare this is it?THIS IS IT?Asta mi-e drumul?Alaturi de omul asta?Tin f mult la el in ciuda faptului ca i-am gresit.

Asta scriu azi, in alta seara cine stie ce scriu, ca ma enerveaza la maxim de ex cum a facut-o toate zilele astea cand l-am vazut jucandu-se pe pc de la 8 dim la 10 seara (nu exagerez).

“Poate in ziua cu teza, am sa simt altfel totul si am sa prind curaj sa-i spun pa” m-am gandit intr-o seara. Apoi tot eu ma gandeam “dar de ce sa-i dau cu piciorul cand mi-e bine?a stat pana acum langa mine cand a fost o perioada de kkt si cand mi-o fi bine sa-i zic pa?pai normal ca-mi va fi usor sa-i zic pa cand succesul e mai aproape. Nu merita asta si vreau sa incerc sa am si o viata buna cu el”. Si in final tot eu imi zic “dar cum sa am o viata buna cu o persoana care refuza sa lupte?Eu sunt o luptatoare si de cand sunt cu el am devenit o lenesa, o resemnata, o fricoasa, m-am obisnuit asa in zona de comfort dar stiu ca ar putea sa fie mult mai bine de atat si ca merit sa fiu fericita. Si mai stiu ca i-am spus de atatea ori sa plece si sa terminam si i-am spus de atatea ori ca nu ma face fericita pt.ca e un resemnat trist si ca nu-l voi lua in serios decat atunci cand isi va lua in serios rolul de barbat pe care il are”.

Zilele astea mi s-a intamplat ceva naspa. M-am mai intalnit cu iranianul, omul asta, chiar daca mi-a intors spatele candva, din motivele lui, dupa acel incident e langa mine, ma asculta, imi asculta toate necazurile si ma sfatuieste intr-un mod plin de fair-play si nu spre propriul folos.

Dintr-o data m-am simtit atat de obosita incat am inceput sa plang si mi-a intins umarul sa pun capul pe el. I-am spus ca sunt atat de obosita psihic incat simt ca voi ceda efectiv. M-a mangaiat pe frunte si mi-a zis ca sunt o persoana puternica si ca stie ca mi-e greu aici iar in privinta relatiei voi sti la momentul potrivit ce sa fac..apoi mi-a zis ca se vede ca sunt obosita si nu fizic ci psihic.

Se uita in ochii mei si ma mangaia exact asa cum mi-am dorit acum 2 ani, din toata inima. Acum nu mai inseamna acelasi lucru pt mine, acuma chiar ca il privesc ca pe un gest prietenesc, atunci vroiam sa primesc acest gest din dragoste. Ce ironica e viata asta!Poate dupa ce-i spun pa neamtzului, o sa ma apuce regretele mai tarziu si o sa-mi aduc aminte de cat de incapatant a fost sa nu ne despartim.

Nu pot sa-mi dau seama ce e cu mine si de ce mi-e asa greu sa iau o decizie in privinta acestei relatii. Oricum prioritatea nr 1 dupa teza va fi job/facut bani.Poate daca ma despart, voi fi in sfarsit linistita pt ca tot timpul ma simt f obosita psihic si frustrata.

Oare…oare..oare…………………………………………….

Stateam acuma si ma uitam in ce categorie sa incadrez postul asta si cautam categorie intitulata ‘neamtzu’, sau ceva in contextu asta.Stupefiata constat, scrolling prin lista, ca nici nu m-am obosit sa adaug o categorie numai pentru el pe blogul asta, in schimb am scris multe posturi despre el.

Nu spune asta totul?Daca nu ma obosesc sa-i fac loc asa cum trebuie pe blog, cum ma voi obosi sa-i fac loc in viata mea?………………