Archive from April, 2017

They cant take away my free spirit

Trec luni de zile si iata ca revin pe jurnalul meu.

Tot cu inginerul sunt..sau eram..ca tocmai am avut iar o cearta.

Pentru ca vreau sa plec in Bali. Si l-am invitat sa vina cu mine.

Am posibilitate de cazare gratuita si bilet foarte ieftin la juma de pret din pretul normal.

M-a facut anormala..adolescenta, iresponsabila, ca nu sunt femeie de casa, ca imi bat joc de el, ca nu vreau decat sex de la el. Toate astea pt ca i-am zis ca imi doresc mult sa vizitez Bali si vreau s-o fac cu el…El stie ca vreau sa vizitez si Africa. Dar Bali mai treaca mearga. M-am oferit sa il ajut la cheltuielile cu ap lui si masina chiar..sa le facem jumi juma sa ii fie mai usor sa stranga bani de calatorie. Eu nelocuind la el dar fiind in mare parte din timp la el.

I-am zis ca avem cazare gratuita, bilet la juma de pret si sa stam 2 saptamani. Am primit numai jigniri si, in drum spre ap lui in masina, a oprit langa Pacii si mi-a zis sa cobor si sa ma duc acasa ca nu mai vrea sa aibe de-a face cu mine, ca nu sunt femeie serioasa de casa. Ca el vrea o femeie de casa care sa puna bani pt un copil (ne chinuim de cand ne-am cunoscut sa ramanem insarcinati dar nu iese treaba). I-am spus dar tu ai pus bani pt copil? Nu, el de colo. Eu pt ce sa pun bani pt copil? Am ap meu, masina mea, tu esti lesinata. Nu vii cu nimic la pachet. Te iau asa si tu vrei sa fugi in Bali? Heyy eu de colo, a fost o propunere, vreau s-o fac cu tine nu solo. Degeaba..ma jignea in continuare. Ca nu pot ramane insarcinata numai din vina mea (ca am facut 4 avorturi si m-am jucat cu viata mea) si el vrea un copil acum! Ca un ordin a spus-o. Cand i-am zis ca ce-l face sa creada ca numai eu sunt vinovata a zis ca asa au spus doctorii toti la care am fost. El nu intelege ca trebuie sa ne desprindem de cotidian si sa fim relaxati amandoi ca sa facem un ingeras. El nu intelege ca un ingeras nu apare la ordin ci numai cand vrea Dumnezeu!!! El nu intelege ca prin presiune nu se face nimic. Ci numai prin iubire si intelegere. El nu intelege ca am vise si ca printre ele vreau sa fie si el cu mine sa le traim impreuna. El urla la mine ca el trage intr-o directie si eu intr-alta. I-am zis ca nu e adevarat si cum poate sa spuna asa ceva? Ca faptul ca i-am permis sa isi dea drumul in mine fara protectie timp de 2 ani si faptul ca am mers la Sovata cu el pt tratament acolo nu a insemnat nimic? Nu aveam cu cine vorbi. Era negru de furie. Ca de ce nu tin de bani sa imi iau un ap? I-am zis ca sunt pe contract determinat la munca acum si oricum nu imi pot permite acum sa iau un ap facand credit si pt avans si pt restul creditului. I-am zis ca mama m-ar ajuta dar are si ea la randul ei niste datorii care trebuie sa le achite si dupa ce va termina ma va ajuta cu creditul cumva. Nimic nu il imbuna. Imi spunea ca am vise adolescentine, ca traiesc de pe o zi pe alta ca nu sunt independenta…ca nu sunt de casa..ca imi bat joc de el…Eu prin bunatatea mea infinita ii intelegeam frustrarile..e obosit rau de la munca..frustrat ca nu-i place locul actual de munca..si frustrat de multe altele..dar hey, suntem impreuna. Nu l-am lasat. Am fost mereu langa el. L-am lasat sa se sprijine de mine figurativ atunci cand a simtit nevoia sa dea pe-afara. L-am incurajat mereu. De ce se poarta cu mine astfel? Nu inteleg ce i-am facut. Nu e normal sa imi vorbeasca asa. Daca nu ma pot deschide in fata lui atunci in fata cui s-o fac?

Este clar ca are ceva cu mine..nu am apucat sa scriu toate pataniile mele cu el in acest jurnal dar, sunt foarte multeee, Excesiv de multe.

Ma simt obosita si fara chef si visez la locatii indepartate unde sa ma duc sa ma desprind putin de stresul cotidian.

I-am repetat acum 2 ani ca viata asta de corporatie ne va transforma in sclavi. Si e bine s-o luam cu incetinitorul si sa muncim si pt noi. Nu numai pt ei. Nu m-a ascultat niciodata. Anul trecut cand eu lucram la o firma la care nu-mi placea deloc (am fost chiar si in depresie), isi batea joc de mine. Ca de ce ma plang ca un copil de 2 ani, ca de ce nu sunt barbata si ca asta e viata ca toata lumea munceste. Eu doa vroiam sa plang pe un umar atata. Acum am dat peste un job bun si un colectiv ok Dzeu m-a ajutat dar el a dat peste ce am avut eu anul trecut. Si mi-a zis ca isi cere scuze ca a urlat atata la mine ca el credea ca sunt doar o pitipoanca ce se vaita si face pe interesanta nu credea ca chiar mi-e greu ca nu am cu cine vorbi la munca si ca chiar am volume mari de munca si vin acasa completly burned out. Ca in occident. Iata ca..karma!

Nu ii doresc asta. Ii doresc sa realizeze ca viata e facuta sa fie traita frumos. Si cu rele dar si cu bune. Si e de datoria noastra sa avem si grija de noi. Nu doar sa muncim intruna. Sa fim plecati de la 8.30 dimi la 7 seara cand ajungem acasa. Asta nu e viata. Eu ii ofer portita de iesire si ii spun ca vreau sa il ajut financiar sa fiu corecta cu el sa facem cheltuielile calatoriei fifty fifty si cheltuielile lui lunare tot fifty fifty chiar daca nu locuiesc cu el si el ce face? Ma “loveste” verbal cum nu se poate. E a enspea mia oara cand face asa…Din pacate sau din fericire eu nu mai am reactie.

Nici una..ma lasa 70% rece. I-am permis tolerat prea multe si mi-a facut prea multe faze si iata ca acuma..sunt scarbita. Si atat!

Cand aud de la el ca doar sexul m-a interesat la el, e ceva de..domeniul fantasticului. D-aia sunt de 2 ani cu el..si am mers la Sovata..ca doar sexul ma intereseaza la el…Jesus!

Am fumat azi un pachet de tigari…Pe 3 mai e termenul limita pt cumpararea biletului de Bali la pret redus. Am banii..si stau pe ganduri. Nu din cauza lui ci din cauza faptului ca nu as vrea sa ma duc singura. E o calatorie destul de lunga si obositoare si cu escala de 12 ore pe la arabi. Si ca am primit banii de bilet de avion de la mama, cu promisiunea sa ii inapoiez in cateva zile la salariu ceea ce o si voi face in caz ca iau biletul. Dar vazand cum imi da hartiile alea de euro si stiind cum se chinuie sa tina ap asta pe picioare si ca are datorii la banca, imi vine sa fuck my dream pentru ca mama e doar una si nu vreau sa pun visul meu inaintea ei. Ea care mi-a dat viata si si-a dat si sufletul pentru mine si a fost singura care m-a sustinut mereu. Pentru mine nu exista iubire adevarata intre un barbat si o femeie. Singura iubire adevarata si pura e cea de parinte. Si eu am fost binecuvantata cu o mama care si-ar da si viata pt mine. Si eu pt ea.

Cateodata in viata..NU. Mereu in viata primeaza iubirea. Iubirea pentru mama e mai importanta decat iubirea pentru visul meu de a pleca in Bali. Desi ea m-a incurajat s-o fac si apoi mi-a zis: este o calatorie f scumpa si acum nu prea e momentul dar daca tu vrei s-o faci, eu te sustin. Scriind toate acestea imi dau lacrimile. Nu ar face nimeni asta pt mine. Sa ma iubeasca in halul asta. In timp ce scriu ma visez pe plaja din Bali meditand si facand yoga. Si mergand la temple..incercand sa..fiu mai aproape de Dzeu. Ca de placerile carnale am tot fost. 33 ani fac anul asta…

Intr-o mai acum 7 ani imi incepeam povestea vietii in acest jurnal….

Si inca o continui…

Daca mi-as reciti toate posturile sunt sigura ca de unele m-as cruci :))). Asta inseamna ca…m-am maturizat. Si apoi as rade. Asta inseamna ca inca am sufletul de copil. Macar o parte.

Nu regret nimic din ce am facut. Ceea ce am facut a definit ceea ce sunt azi.

Multumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a oferit pana acum! Si pentru tot ce-mi va oferi in continuare!

Dumnezeu sa ne binecuvanteze pe toti!