Browsing "blog, jurnal online, un jurnal de aventuri si iubiri"

Midnight in Paris

Ahhhhhhhh………….:X:X:X:X:XX:X::X

http://www.youtube.com/watch?v=RjNLz0i9r8k&list=PL5H1C9fcF0uHVIV5BSQ5no5hAVsNPvXLr

Cateodata filmul bate viata! Stau in acest ap plictisitor, fara aroma in centrul celui de-al doilea orash ca marime din Danemarca si ascult old jazz, inspirata din Midnight in Paris.

Tocma am facut o mica pauza. M-a sunat Mr. BMW. E ora 2 noaptea. M-a sunat pt ca ieri noapte I-am dat un sms pe la 1.30 cred. Sms-ul suna ceva de genu:

“Niciodata n-am putut intelege de ce preferi sa traiesti viata pe care o traiesti si nu vrei sa ai o familie, sa fii iubit si sa iubesti, sa ai copii si seara cand te duci la culcare sa pui capul linistit pe perna. Inteleg ca vrei sa faci afaceri si sa traiesti pe muchie de cutit (si la propriu si la figurat) dar la sfarsitul zilei cand te duci in camera ta solo sau cu vreo pitipoanca si-ti aprinzi o tigara si bei un pahar de coniac, nu te simti singur? Esti mult peste toata gloata aia de barbati pe care ii numesti prieteni. Pacat ca nu ti-ai dorit mai multe de la viata asta…adica si altceva inafara de masini tari, calatorii pe tot globul, femei frumoase si goale (in interior) si prosti de ars”

Replica nu a incetat sa apara la telefonul din noaptea asta: ” Am fost indragostita de tine dar am lasat-o balta ca am vazut ca nu esti disponibil. Nu esti disponibil domle”. “Da, stii cand o sa fiu disponibil?” Deja stiam ce o sa raspunda. “Cand o sa mor”-aud replica in telefon si oftez ca si cand as fi trecut deja demult prin toate aceste “replici”.

Viata poate avea cateodata un gust foarte amar.

Dupa ce termin aceasta scoala, vreau sa-mi ating urmatorul tel. Acela de a avea bani. Multi. Multi insemnand peste traiul normal de decenta. Undeva intre decenta si limita nesimtirii. Si cum consider (ca o veterana a crezului comunist “meseria e bratara de aur”) ca numai prin munca trebuie sa obtii aceste merite financiare, asta si intentionez sa fac. Sa muncesc insa nu robotic. Intentionez sa muncesc pentru mine in primul rand pentru ca mai apoi sa muncesc numai pentru mine. Si poate mai incolo pentru mine si vreun urmas.

Desi chestia cu urmasul inca ma lasa rece. Insa in unele zile ma apuca siropeala si ma gandesc: toata lumea si-a tras un plod doi. Eu de ce sa nu-mi trag? Apoi imi revin la starea mea normala si visez la scene ce ma au ca actrita principala. Eu si restul lumii.

EU SI RESTUL LUMII!

Ce sa fac?

http://www.youtube.com/watch?v=HG7I4oniOyA

 

De ce e asa greu sa iei unele decizii in viata? De ce trebuie sa ma gandesc ca, orice as alege, tot pierd ceva? Si atunci mai bine aman decizia, gandindu-ma ca pana la urma viata o sa ia decizia pt mine.

 

http://www.youtube.com/watch?v=Wln6NX0V4AQ

 

Cu cat fug mai tare de o decizie, cu atat mi se pare mai greu de luat. Cu atat se acumuleaza mai multa frica in mine…

Inca nu sunt sigura 100% ca vreau sa fiu singura, inca nu sunt sigura 100% ca vreau sa fiu cu el, inca nu sunt sigura de ce vreau sa fac mai departe dupa absolvirea acestui master. Si tocma pentru ca sunt asa de confuza si nu reusesc sa-mi dau seama ce vreau cu adevarat, se pare ca nu obtin nimic.

 

Numai cand ai o imagine clara asupra a ceea ce-ti doresti cu adevarat si fara indoiala in viata, numai atunci vei obtine ce vrei.

Poate ca in acesti aproape 4 ani de stat in Dk mi-am pierdut identitatea, poate ca m-am pierdut poate ca trebuie sa ma regasesc, poate ca sunt inca in Ro undeva ascunsa, poate ca tre sa ma intorc acolo si sa stau de vorba cu mine si sa ma intreb ce dracu vreau defapt.

Sau poate ca m-am schimbat pur si simplu si nu mai sunt cum eram.

Dar cum e posibil ca in 4 ani sa te schimbi?Eu nu cred in schimbare si n-am crezut niciodata desi mereu am incercat sa-mi schimb partenerii..pe ei personal si intre ei. Cand am esuat cu unu, fuguta la altu sa nu stam singurica prea mult. Cand s-a terminat si cu ala, atunci am facut o pauza si iar altu.

Nu pentru ca am cautat eu, ei toti au aparut de unde au aparut iar eu am spus da sau nu.

http://www.youtube.com/watch?v=yqyIaNWP0T0

 

 

 

Mama in vizita

Saptamana trecuta a venit mama in vizita, pentru prima data in cei 4 ani de cand sunt aici in Danemarca.

Azi a plecat. Am condus-o la aeroport. Eram doar eu cu ea. Vazandu-o cum se pierde in zare, la check in facandu-mi cu mana, m-a bufnit un plans cumplit. Parca a luat cu ea si ultima farama de “camin”. Am plecat trista, ca o orfana din aeroport, gandindu-ma ce nasol e fara familie. Am avut o zi f trista azi. Deprimata mai tot timpul, cu gandul la mama si la ochii ei verzi si mari (eu de ce n-am ochii verzi??) uitandu-se la mine plini de iubire, iubire ce n-o s-o mai primesc niciodata din partea altcuiva in egala masura.

In autocar spre casa, m-am gandit tot timpul la faptul ca nu ma vad inca pregatita sa daruiesc o privire ca aia unui copil. Copilului meu adica. M-a trecut un fior rece pe spate..ma intrebam daca voi fi vreodata pregatita macar 50% pt asa ceva.

Am frecat-o la cap aici cu neamtzul o gramada. Mi-a spus 2 lucruri:

“D, in primul rand conteaza cum te simti tu, daca nu esti fericita, termina, iar in al doilea rand, defectele se accentueaza odata cu inaintarea in varsta.”

Asta era apropo de ce-i zisesem eu ca neamtzu se va schimba dupa ce facem copil. Mi-a zis ca e prea static pt mine, ca eu sunt ca o oaza de energie si de cand sunt cu el, am devenit statica si eu, mi-am pierdut energia pe vreundeva, naiba stie unde. Nu l-a criticat, ba chiar s-a purtat frumos cu el, ca o adevarata doamna insa mie, intre 4 ochi mi-a dat niste sfaturi cat se poate de fair.

Viata e asa de scurta, parca ieri aveam 16 ani si cand colo, eu peste 2 luni fac 29 de ani. Frica de singuratate m-a determinat sa continui ceva ce nu imi ofera ceea ce vreau.

Mi-e dor de mama:(

Femme fatale

M-am saturat de imaginea asta de femme fatale pe care multe fufe si-o afiseaza prin diverse bloguri.

Toate scriu despre ce bine se fut, despre ce mult o sug (da, stiu, si eu am scris asta foarte mult dar park stilul meu nu e unu atat de nush, super stilizat si tailorit, scriu ce ma taie capu, sunt vulgara si fraiera cateodata), toate se lauda cu cati barbati au cucerit, diferenta dintre femeia desteapta si femeia inteligenta, ca ce fatale sunt si ce “demne de mila” sunt nevestele care isi dau intalnire cu presupusele amante sa le roage sa nu le ia barbatii.

Ce e asta frate?De ce o nevasta e demna de mila ca o roaga pe amanta sa nu-i ia barbatul?Pe ce criterii este facuta o astfel de categorisire?De parca tarfa in sine este mai demna de respect sau ce?

Le admir pe femeile care au avut curajul sa intre intr-o casnicie alaturi de barbatul dorit sau mai putin dorit, da, casnicia in ziua de azi reprezinta un act de curaj din partea unei femei. Sa nu mai vorbesc de facut plozi. Responsabilitati enorme. Si vine una care zice ca nevasta e demna de mila.

Pai daca as fi nevasta, i-as da una peste dinti lu aia direct. Dar nu sunt..

N-am curajul deocamdata..nu am chef sa ma complic si mai mult ca sigur pentru ca nu am dat peste persoana care sa ma faca sa-mi doresc asta.

Fratilor..sa lasam categoriile deoparte..da unele sunt mai curve decat altele dar toate suntem femei.

Sa fii tu aia intr-o casnicie cu copii, ti-ar mai sta capu nonstop la senzualitate si cum sa i-o sugi sotului?Nu. Dar daca esti solo sau in concubinaj sau aventura sau dreq stie, normal ca ai mai mult timp respectiv energie sa te gandesti la astea.

Bravo femeilor maritate! Le doresc casnicii de vis, pline de iubire, incredere si respect. Bravo si curvelor ca au curajul sa se futa pana la o mie de ani si sa-si traiasca viata, stiind foarte bine ca nimic nu e mai naspa decat sa se intoarca acasa la 40 ani si sa nu gaseasca o figura masculina, pe umarul careia sa plece capul obosit sau si mai rau, nici macar un copil sau un telefon de la vreunul din copii.

Lumea asta se duce dreq. Traim in era superconsumului de orice fel. Sa consumam cat mai multe puli ca sa ajungem cat mai consumate!

Mi s-a scarbit de tot…

Nu sunt impotriva aventurilor, nu sunt impotriva sexului oral, dar sunt impotriva femeilor care destrama casnicii. E josnic, demn de dispret acest act si sa lasam vrajeala cu indragosteala si ca asa am simtit si ca kkt si ca el e de vina. Da, si el e de vina, dar tu poti foarte bine sa intorci capu si sa gasesti un barbat liber, fara copii si fara o femeie care il asteapta casa, “demna de mila”.

Ma voi casatori

Conform unui test intitulat “Cand te vei casatori?”, raspunsul in cazul meu este:

Imediat ce ramai insarcinata. Nu te vei casatori decat daca va fi absolut necesar, daca nu gasesti alta cale de scapare. Iti place libertatea ta prea mult. Singurul fel in care ar fi posibil sa se intample fara sa existe si o obligatie ar fi ca tu sa fii cea care face propunerea, daca ai gasi un barbat care sa iti dea lumea peste cap. De aceea, cel mai probabil este sa te casatoresti in urma unei relatii foarte lungi, din cauza ca te-ai saturat de certurile cu mama, care iti spune ca traiesti in pacat sau in urma unei sarcini prin care nu vrei sa treci de una singura. Sigur, iubirea va exista, dar, din punctul tau de vedere, nu are nicio legatura cu “taina nuntii”.

Carpe diem suckers UHUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU!

Zilele trecute

Trebuia sa mi se intample ceva care sa ma scoata din slabiciunea asta derivata din invartitul in cerc cu neamtzu.

Zilele trecute, in timp ce incercam sa ma concentrez pe teza la laptop, neamtzul meu fuma o tigara in bucatarie.Se uita mirat la mine si cu gura deschisa semn ca vroia sa-mi zica ceva. M-am ridicat de pe scaun si m-am alaturat si eu la o tigara.

De data asta el a fost cel care a initiat conversatia.A inceput prin a spune ca e extrem de plictisit, ca programul nostru este ingrozitor de boring si ca se uita la mine si nu intelege de ce sunt asa de statica, de fara energie, de fara nimic. Apoi imi spune ca incepe si el sa nu mai vada un viitor impreuna cu mine.

Eu m-am bucurat cand am auzit astea. Ma gandeam ca in sfarsit realizeaza ca ceva nu merge.

Si daca eu m-am plans la el de jucatul pe pc 10 ore pe zi (in timp ce eu trec goala prin fata lui iar el se uita rapid la mine ca si cand as fi vreo piesa de mobila de prin casa) atunci s-a plans si el la mine. Ca de ce imi fac dush o ora, da, asta a fost plangerea, ca de ce stau o ora sa-mi fac unghiile, ca de ce petrec asa mult timp pe pc citind emailuri si horoscoape, ca de ce nu fac nimic altceva si par asa dezinteresata total de tot, ca de ce nu ma ocup de teza mai mult, ca de ce nu ma dau la el..what????/cum adika? Ce dracu plangere e asta frate?

I-am zis ca nu am fost genul niciodata sa ma rog de partener sa mi-o traga. Sunt genul care flirteaza usor, o privire ceva, imbracata mai nu stiu cum, sau, in cazul nostru, umblat goala prin casa doar m-o observa si s-o dezlipi de pc-u ala sa mi-o traga. Dar din moment ce el e asa profund implicat in aceasta activitate si in multe altele (de ex., jucatul pe pc), atunci nu mai are timp si nici energie sa ma observe,

Normal ca imi doresc sa fac sex cu partenerul meu, normal ca imi doresc atentie intima, normal ca vreau sa mi-o trag de 3-4 ori pe zi daca se poate (desi e doar o vrajeala asta)dar am devenit fix ca o stafida. Si i-am spus asta. I-am spus ca da, mi-a pierit cheful de tot pt ca ma simt foarte singura intr-o relatie de doi oameni. Si inloc sa termin relatia, stau si ma complac asa. As fi terminat-o demult dar trebuie sa ne indeplinim obligatiile financiare comune.

Si in timp ce discutam noi de zor il vedeam ca rade si ca imi tot reproseaza ca din cauza mea el a devenit asa de plictisit si cand ma vede ca sunt asa de stafidita, atunci se stafideste si el mai mult. Ma lasi ma cu abureala asta, frate, vezi ca dau mult suflet in relatia asta, vezi ca ma implic, si mai vezi ca chiar daca ma implic, tu imi intorci curu, nu am energie si rabdare la nesfarsit sa indrum un tip care nu are consideratie fara de mine. I-am explicat ca platitul facturilor in casa (facturile comune si atata) nu arata ca ma iubesc. Arata doar ca macar datoria asta si-o plateste. Consider ca e datoria unui barbat sa plateasca costurile astea. Sa lasam vrajeala cu fifty fifty. Barbatul trebuie sa fie capabil sa se intretina financiar din toate punctele de vedere (casa, masina, o vacanta ici colo etc) iar cand se angajeaza intr-o relatie serioasa cu o femeie si ii arunca atatea vorbe despre un viitor comun, familie si copii, e de asteptat sa isi intinda capacitatea de intretinere, axandu-se pe platitul formalitatilor. Nevermind facturile ei personale, asta e treaba ei si numai a ei, si da, si ea poate contribui la platitul facturilor de casa.

In fine, discutia a ramas in pom pt. ca dupa ce si-a terminat a x-a tigara, s-a carat la pc din nou sa se joace. Mi-am iesit din petec in momentul ala, mi-am dat seama ca e cu adevarat bou omu asta, daca noi avem aceeasi discutie de mii de ori si niciodata nu tragem nici o concluzie impreuna sa schimbam ceva. Dar sa schimbam pe bune, nu doar teoretic. Asa ca m-am dus la pc la el si i-am spus ca dupa ce va expira contractu pe ap.asta, vreau sa ma mut singura. In momentul ala a racnit aproape..s-a dus repede spre sifonier ca un fulger sa se imbrace de strada. L-am intrebat unde se duce. A zis ca afara ca nu mai suporta sa fie o clipa in aceeasi casa cu mine.

Eu mirata ii zic de ce. Tace. Il intreb de ce e asa furios cand noi am discutat de atatea ori despre asta si stie foarte bine ce simt si ca nu se mai poate asa. Adica ce crede, ca ma pot muta cu el in Germania in conditiile in care el nu ia in serios nimic din ce discutam pe tema asta?Nimic..a iesit afara…Cand s-a intors l-am lasat in pace..parea furios.

Spre seara am plekat amandoi fiecare la locul lui de munca. Pe la 12 noaptea m-am decis s-o iau la picior spre casa. E aproape de locul de munca. Ma gandeam pe drum la mesajele pe care mi le-a trimis cand eram la munci d-alea gen i will continue to think about u long after ull think to start that im a failure si tot felu de mesaje in care spune ca se simte gol, ca nu a inceput inca lucrul si chiar incepusem sa ma simt naspa, aveam mustrari de constiinta. Ma gandeam ca sufera mult tipu. Cand colo, il vad la vreo 20 m in fata mergand si el pe jos spre casa, de la munca lui.

M-am decis sa grabesc pasul sa-l prind din urma si sa ajungem amandoi acasa. Am zambit in sinea mea, mi s-a parut semn de la Dzeu ca l-am vazut. In timp ce grabeam pasul, vad cum trece o fata pe bicicleta pe langa el si il aud fluierand dupa ea. Gen fluierat din ala de wow ce gagica.

M,-am oprit in loc..ma gandeam WTF…in mesaje catre mine sufera dar pe pizda aia o fluiera.

Ajung acasa 2 min mai tarziu decat el si primul lucru care il fac cand il vad este sa fluier la el. I-a picat fata lol. Cica ce faci, ma urmaresti?el de colo. Eu: de ce sa te urmaresc?nu-mi sta in fire sa joc rolul asta..Am terminat mai tarziu munca si mergand spre casa te-am vazut pe strada dar cand am vazut ce ocupat erai s-o fluieri p-aia, am zis sa te las.

Am mutat conversatia in bucatarie la tigari si am obs.ca era cam beat. Mi-a zis ca a baut la munca. I-am zis “esti nebun? vrei sa pierzi locul de munca?cum naiba ne mai descurcam sa platim totul aici?ap asta este de 2 persoane nu una”.Mi-a raspuns “Da, poate vreau sa pierd locul de munca..sau ce-ti imaginezi ca pot locui cu tine inca 2 luni de zile, fara sa fim cuplu, dupa ce mi-ai zis ca vrei sa te muti singura?E f greu sa fac asa ceva..”

Mi-a parut rau sa-l vad asa de ametit si mi-am dat seama ca sufera dar se comporta cum nu ar trebui..Mi s-a parut aiurea sa-l vad beat fluierand fete pe strada..desi stiu ca asta e cel mai usor pt un barbat sa faca cand se simte parasit…

S-a apucat sa-mi spuna ca niciodata nu m-a luat in serios cand i-am spus toate plangerile mele si ca vreau sa ne despartim.Mi-a zis ca mi-am pierdut credibilitatea in fata lui ca ori trebuia sa tac si sa nu-i zic nimic si cand nu mai suportam sa ma car, ori trebuia sa-i zic odata si daca nu se schimba, pa.

I-am raspuns ca i-am zis de atatea ori pt ca in sinea mea i-am acordat sanse, sansa de a ma asculta si de a-si da seama daca intr-adevar ma iubeste, sansa de a schimba ceva pt ca lucrurile sa mearga mai bine. Si ma asteptam sa fie mai destept si sa inteleaga asta dar adevarul este ca atata poate el ca persoana si nu o sa se schimbe niciodata in barbatul pe care mi-l doresc eu:(…

L-am vazut trist in seara aia si a inceput sa rada dup-aia si sa se dea la mine..I-am zis bine macar ca te dai la mine cand esti beat..Pai hai face el..acuma e momentul.Adevarul e ca mi s-a parut dezgustator, pur si simplu am ajuns in dormitor cu el si pt.prima data i-am zis ca nu pot face nimic cu el.

Ma cunosc, cand ajung la pasul asta, deja relatia e spre final. A doua zi a fost groaznica pt amandoi..pt mine in primul rand ca l-am vazut terminat iar pt el ca sufera si imi tot repeta ca simte ca e super gresit sa ne despartim, si de ce simte asta daca el e plictisit si nefericit?I-am spus ca simte asta pt ca sunt prima lui relatie serioasa, ive been there done that, pt el e premiera. Mi-a zis ca e asa plictisit dar asteapta momentul cand ne vom muta in Germania pt ca va fi cu totul altfel. I-am explicat ca nu va fi diferit el ca persoana si ca nu o sa se schimbe el in Germania ci ca contextul va fi altul dar el in fond va fi aceeasi persoana si i-am explicat ca nu pot sa-l accept asa cum e si ca-mi doresc ceva mai mult de atat iar daca el nu-mi poate oferi, mai bine singura pt ca am ajuns sa ma simt extrem de nefericita.

:(…Ieri i-am spus, intr-o disperare maxima de cauza (cautandu-mi linistea interioara ca sa ma pot concentra le teza) ca hai sa incercam sa continuam sa locuim ca un cuplu ce suntem si din iunie mai vedem noi. Lucrurile s-au intors la normal numai ca eu tre timp mi-am facut un back up.Macar am unde sa ma mut dupa ce acest contract expira aici.

Oare decizia de a ma muta singura si a-mi vedea de viata mea e decizia corecta?Nu m-am mai vazut asa stafidita de mult timp….

Ezitare

Mai este foarte putin pana la 1 iunie, marea zi a prezentarii tezei. Lucrez la teza insa nu ma omor. In schimb ma omor cu gandurile vis-a-vis de relatia in care inca sunt. Am zis ca in vara dupa teza, vreau sa ma despart de neamtz. Se pare ca in unele momente imi doresc asta mult de tot iar in altele efectiv nu ma lasa inima. De ex. in seara asta ma napadesc ganduri: nu conteaza cum e,  nu e perfect, e asa cum e dar e al meu si mereu cand ma voi intoarce de la servici il voi gasi acasa, lenevind si asteptandu-ma cu zambetul ala tamp pe fatza.

In alta seara aveam ganduri precum ca: in viata asta nu m-am simtit cu adevarat vie si libera decat atunci cand mi-am urmat intuitia si mi-am materializat dorintele, oricare ar fi fost ele. Numai atunci m-am simtit cu adevarat fericita si vie, in momentele alea de dupa asumarea vreunui risc, fara frica si regret, in momentele alea traiam magie. Si nu ma pot multumi efectiv cu o persoana care nu lupta sa traiasca, o persoana care s-a resemnat complet in fata vietii.

Vreau sa simt din nou acele momente pline de viata dar cu el nu merge asta. Cu el ma simt in zona de comfort si atat. Frica de singuratate ma omoara, insa, in alte seri, cand imi doresc sa ma despart de el, prind curaj gandindu-ma ca am trecut prin atatea lucruri, am trecut prin atatea dureri sufletesti si situatii din care am scapat cu bine, de ce sa dau inapoi si sa-mi fie frica?Pana acum asta m-a caracterizat, curajul. D-aia si am ales sa vin aici si sa incerc un nou drum in viata, d-aia am ales sa plec departe de casa, am vrut sa infrunt lumea de una singura si am reusit sa trec peste toate, nu mai conteaza cum, am reusit, sunt aproape de capat.

Nu stiu ce voi face in vara. Iar fostul meu prieten negru, cel cu care am avut o relatie de cateva luni aici, ma tot invita in Paris, la “resedinta” lui. De mai bine de juma de an ma tot invita, stie ca am prieten insa stie ca nu sunt fericita. M-a invitat de atatea ori si as fi putut sa vin dar nu m-a lasat inima.

In schimb inima m-a lasat sa ma culc cu altu aici in orash acum o luna.

Nu-mi inteleg logica. As fi preferat de mii de ori sa ma culc cu negrul din Paris decat cu toparlanul asta de aici plin de muschi, dar am cedat in seara aia, eram asa de saturata de tot si de conflictele cu neamtzu pe tema faptului ca nu se implica in nimic incat am luat-0 la fuga insa cu juma de inima doar. Si ce am rezolvat?Nimic..ba chiar dupa experienta respectiva, ma simteam in asa hal vinovata si plangeam pe ascuns incat am fost la un pas de a-i spune neamtzului adevarul. M-am simtit groaznic. Apoi mi-am dat seama, vazandu-l in fiecare seara cum vine obosit de la munca, ca nu merita asa ceva, o asa veste de 2 bani. L-as distruge efectiv. Sau poate cine stie, atata ar astepta ca sa poata rupe el relatia. Desi nu cred. Dar mi-am zis ca tre sa prind putere si sa nu-i spun (da, ma luptam cu mine insami sa-i spun sa nu-i spun), mi-am zis ca am facut o greseala.Apoi tot eu m-am gandit ca daca am ajuns sa fac aceasta greseala, nu sunt numai eu de vina. Ceva m-a determinat si anume relatia pe care o am.Nu-mi da ceea ce vreau si nici nu pot s-o termin acuma.

Zilele au trecut si mi-am tot spus ca in vara in vara, dar uite ca vin alte zile si eu nu sunt sigura c-o pot scoate la capat. Oare this is it?THIS IS IT?Asta mi-e drumul?Alaturi de omul asta?Tin f mult la el in ciuda faptului ca i-am gresit.

Asta scriu azi, in alta seara cine stie ce scriu, ca ma enerveaza la maxim de ex cum a facut-o toate zilele astea cand l-am vazut jucandu-se pe pc de la 8 dim la 10 seara (nu exagerez).

“Poate in ziua cu teza, am sa simt altfel totul si am sa prind curaj sa-i spun pa” m-am gandit intr-o seara. Apoi tot eu ma gandeam “dar de ce sa-i dau cu piciorul cand mi-e bine?a stat pana acum langa mine cand a fost o perioada de kkt si cand mi-o fi bine sa-i zic pa?pai normal ca-mi va fi usor sa-i zic pa cand succesul e mai aproape. Nu merita asta si vreau sa incerc sa am si o viata buna cu el”. Si in final tot eu imi zic “dar cum sa am o viata buna cu o persoana care refuza sa lupte?Eu sunt o luptatoare si de cand sunt cu el am devenit o lenesa, o resemnata, o fricoasa, m-am obisnuit asa in zona de comfort dar stiu ca ar putea sa fie mult mai bine de atat si ca merit sa fiu fericita. Si mai stiu ca i-am spus de atatea ori sa plece si sa terminam si i-am spus de atatea ori ca nu ma face fericita pt.ca e un resemnat trist si ca nu-l voi lua in serios decat atunci cand isi va lua in serios rolul de barbat pe care il are”.

Zilele astea mi s-a intamplat ceva naspa. M-am mai intalnit cu iranianul, omul asta, chiar daca mi-a intors spatele candva, din motivele lui, dupa acel incident e langa mine, ma asculta, imi asculta toate necazurile si ma sfatuieste intr-un mod plin de fair-play si nu spre propriul folos.

Dintr-o data m-am simtit atat de obosita incat am inceput sa plang si mi-a intins umarul sa pun capul pe el. I-am spus ca sunt atat de obosita psihic incat simt ca voi ceda efectiv. M-a mangaiat pe frunte si mi-a zis ca sunt o persoana puternica si ca stie ca mi-e greu aici iar in privinta relatiei voi sti la momentul potrivit ce sa fac..apoi mi-a zis ca se vede ca sunt obosita si nu fizic ci psihic.

Se uita in ochii mei si ma mangaia exact asa cum mi-am dorit acum 2 ani, din toata inima. Acum nu mai inseamna acelasi lucru pt mine, acuma chiar ca il privesc ca pe un gest prietenesc, atunci vroiam sa primesc acest gest din dragoste. Ce ironica e viata asta!Poate dupa ce-i spun pa neamtzului, o sa ma apuce regretele mai tarziu si o sa-mi aduc aminte de cat de incapatant a fost sa nu ne despartim.

Nu pot sa-mi dau seama ce e cu mine si de ce mi-e asa greu sa iau o decizie in privinta acestei relatii. Oricum prioritatea nr 1 dupa teza va fi job/facut bani.Poate daca ma despart, voi fi in sfarsit linistita pt ca tot timpul ma simt f obosita psihic si frustrata.

Oare…oare..oare…………………………………………….

Stateam acuma si ma uitam in ce categorie sa incadrez postul asta si cautam categorie intitulata ‘neamtzu’, sau ceva in contextu asta.Stupefiata constat, scrolling prin lista, ca nici nu m-am obosit sa adaug o categorie numai pentru el pe blogul asta, in schimb am scris multe posturi despre el.

Nu spune asta totul?Daca nu ma obosesc sa-i fac loc asa cum trebuie pe blog, cum ma voi obosi sa-i fac loc in viata mea?………………

Seeeeeeeeeeeeeeeex

Ahhhhhh ce bine e sa faci sex!!!!!!!!!!!!!!!!!!1

Tocma ma vaitam eu de o pauza in sex si cand colo noaptea trecuta am reusit sa adorm la 5 dupa ce toata noaptea ne-am tavalit ca nebunii.

De ce ma simt intotdeauna mai sexy dupa ce fac sex?:))))))))) Chiar si daca sunt nemachiata sau neimbracata in nush ce toale marfa, merg prin casa cu mai multa incredere in mine.

Sexul – friend or foe? lol