Browsing "caut job si nu gasesc, nu am job, nu gasesc job, jobless, wtf no job, regasire spirituala in lipsa de job"

Dear HR

I thought we have a good relationship here.

I thought i got you by the balls, dear HR, with all my soft skills and my nice education.

But it turns out you cheat me!!!

You cheat me with other candidates!!!!!!!! Which maybe they are not better than me!!!!

Dear HR, what are you doing? I thought you are serious, i thought you are the only serious standing still element between me and …well..the rest of the company!!

Dear HR,

What happened with having a job? Has it become a privilege???

DEAR HR,

HAVING A JOB BECAME A PRIVILEGE? I THOUGHT IT SHOULD BE A RIGHT.

DEAR HR,

FUCK YOU!!!

Oferta

Berlinul se duce pe p….Am incercat sa negociez salariul. Era mult sub nivelul de subzistenta a la Berlin.

De la inceput mi s-a parut neserios baiatul care m-a intervievat.

Acuma s-o fi gandit ca daca sunt si romanca, o sa accept sa muncesc pe bani de kkt, la un job calificat, de birou, 8 ore pe zi, 5 zile pe saptamana si sa cer intre timp bani de la mama si prieten sa ma pot intretine. Haha! Fick dick Arschloch!!!!!!!!! Bist du dumm oder was?

Uhuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu

Intre timp viata ma loveste din nou, dovedindu-mi ca prietenul meu neamtzul e chiar dobitoc. Mi-e mult prea lene si scarba sa mai intru in detalii acuma.

Pe de alta parte, iranianul mi-a propus sa plecam in vacanta. Mama ce m-as duce! Ca tot fac 30 ani vara asta!

Eu si iranianul prin Corsica sau Sardinia..mmm

WTF..life is short! Sa vedem..

Berlin

Citesc si acuma randurile si nu-mi vine sa cred.

Am fost acceptata pentru un internship in Berlin. Maine discut pe skype detaliile relocarii.

Salariul e de kkt pentru Germania, deh, salariu de internship dar fata de ce salarii sunt in Ro, e undeva aproape de acceptabil.

Avand in vedere ca nimeni nu m-a vrut in Ro la ultimele mele aplicatii, nu-i de facut decat sa ma duc in Berlin.

Nu radiez de fericire..nush de ce….Stau in camera mea din Ro si-mi aduc aminte ce bine era in uni cand ma durea-n fund de toate si chiuleam de la cursuri. Nici pe atunci nu aveam habar ca o sa apuc sa traiesc vremuri extrem de nesigure ca astea in care traim acuma…

Ma simt ametita….Nu cunosc pe nimeni in Berlin..Din nou intre straini..Noroc ca arata directorul bine..

Poate ma ia vreun nazist la omor. Inca exista astfel de specimene!

De ce nu ma simt fericita?

Bai frate deci…nu se poate asa ceva

Bucuresti..Romania…anul 2014…

Sunt anuntata de o fata din stafful unei multinationale de imobiliare ca am picat testul pentru un internship la care am aplicat.

Intreb de ce…Mi se spune ca momentan nu mi se poate explica dar o sa vorbeasca cu respectivul care mi-a corectat testul si revine cu un tel.

Intre timp trec zile in sir, ii trimit un email lu ala, ba chiar doua emailuri, nici un raspuns.

Intr-un final am trimis email tipei care m-a sunat.

In aceeasi zi am fost sunata iar de tipa si, la intrebarea de ce am fost picata, mi s-a raspuns: pentru ca ati trimis informatia in word si nu in excel si pentru ca nu ati facut cutare lucru (CEEA CE ERA EXACT CE FACUSEM deci efectiv credeam ca-si bat joc de mine).

Bine, raspund eu, dar nu mi s-a specificat ca trebuie sa trimit informatia in excel. Nu s-a scris nicaieri in cerinte, nici cand am fost la introductory meeting nu s-a specificat clar domle trimiteti rezultatele in excel. Deci nu pot sa cred ca acest fapt este criteriu decisiv de picare- adaug eu frustrata.

Tipa a inceput sa se balbaie.

Vroiam sa-i spun- nu te mai obosi scumpa, postul e pe pile (da, un amarat de internship) si hai sa ne vedem fiecare de treaba noastra, o zi buna pa.

Dar nu m-a lasat inima. Tipa nu avea nici o vina. Nu ea fusese cea care corectase testul ci un imbecil de vreo 25-30 ani, sasait, cu aere de imobilien chef.

Ce porcarie…INCREDIBIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIL!!!!!

DA..BUCURESTI..ROMANIA..ANUL 2014

Nu m-am putut abtine..a trebuit sa-i trimit un email tipului..un nou email..Nu stiu daca l-a citit sau nu, dar l-am trimis la adresa lui de email personalizata din sistemul lor de la serviciu.

“Buna ziua G,
M-a sunat colega ta, I. Mi-a transmis ce i-ai spus tu cu privire la motivul picarii mele la acest test.
Trebuie sa marturisesc ca este neprofesionist modul in care ai justificat faptul ca am fost respinsa, pentru ca nu a precizat nimeni ca trebuie trimis raspunsul in format excel (din cate imi aduc aminte, tu nu ai precizat asta cand ai trimis testul prin email). Sa nu mai mentionez faptul ca ti-am trimis niste emailuri la care nu ai avut bunavointa sa raspunzi.
Si faptul ca am adaugat niste texte din ghidul evaluatorului este un lucru de bun augur pentru ca demonstreaza ca am citit acel ghid.
Este regretabil ca nu exista niste criterii foarte clare cand se organizeaza asemenea teste mai ales la nivel de multinationala.
Explicatia cu privire la intrebarea mea (de ce am fost picata) a fost data numai dupa insistente si nu a fost data personal, ci de I, ceea ce demonstreaza lasitate.
O zi buna!
D”
:((…nu m-am putut abtine..Si l-am luat la per tu ca aia la telefon m-a luat la fel..Era tanara tipa dar m-a luat la per tu asa direct. Nici macar nu m-a intrebat daca ma deranjeaza. Da frate..ma deranjeaza…nu-s colega ta de apartament..Vreau sa mi te adresezi profesionist. Asa mi s-a pus mie pata ..brusc…
Apoi eu am intrebat-o ..”I, pot sa ma adresez la per tu?”.. “da desigur” a raspuns tipa…
Constat ca ajuta foarte mult ca, atunci cand esti plin de nervi, sa continui sa vorbesti normal, pe ton normal, politicos si daca ai o parere diferita, sa ti-o argumentezi intr-un mod calm si concis, diplomat. La mine mai greu functioneaza astea pentru ca sunt o fire temperamentala..

Caut job si nu gasesc

Caut job si nu gasesc. Aplic in Germania, aplic in Danemarca, aplic in UK, aplic in Bucuresti si nimic frate. Nu e posibil asa ceva.

Parca’s blestemata.

Am mai citit eu diverse articole ca domle nu exista nu gasesc. Ca daca vrei cu adevarat, gasesti! Ei bine eu vreau cu adevarat, cu adevarat fac eforturi cat pot sa si gasesc, dar nimic. Am zile in care nu fac altceva decat sa trimit aplicatii ore in sir la rand. De ex de la 12 pranz pana la 7 seara. Fara caterinca! Aproape ca incepe sa mi se ia.

Nu pot sa-mi explic cum de nu se gaseste o persoana sa imi zica da domle, te luam. CV-ul meu nu e unul chiar asa naspa. Bineinteles ca exista persoane si mai calificate ca mine si super pline de note maxime si experienta dar totusi…nu-s de aruncat in cosul de gunoi. Tocma l-am dat la verificat la cineva dela HR, mi s-a spus ca e splendid lucrat.

Nu pot pricepe…nici nu specific salarii…nu visez nici pozitii marete…aplic la programe de graduates, internshipuri (care in genere sunt pt studenti dar nu mai conteaza), ba chiar trimit aplicatii si pt internshipuri neplatite (dar numai in Danemarca ca aici in acelasi timp imi pot lua wage subsidy). Bah nada…niente..zero..WTF….

I cannot simply understand where am i going wrong…Aplic pentru posturi in marketing si resurse umane. Da..chiar m-ar interesa o cariera in recruiting si head-hunting (literally haha).

WTF MAN…God…helllooooooooo..it’s me, D…u remember me? Need some help pls? Otherwise ill just take the first plane to China, then the train to Tibet and gonna go on a “redescover myself, eat grass, sleep with cows, become spiritual” journey.

Bah..inteleg..sunt multi iesiti pe banda rulanta pt marketing..frate dar chiar asa mare bataie e pe posturi pentru business development, online marketing (hai bagati si o tipa sa faca SEO, SEM si other bullshits) management trainee, international business, pana si merchandiser desi nu am chef sa stau sa pun marfa in rafturi dar nu mai conteaza..wtf is going ooooon….Scrisori de intentie scrise beton si da, sunt particularizate pt fiecare job in parte..Nada…:(

Mda…m-am lasat si de fumat..Nu mai fumez de o luna de zile.

Poate ar trebui sa slabesc 10 kile (desi arat ok, dar se poate sa mai dau jos), sa ma apuc iar de fumat si sa sug pula cui trebuie…

Mortii ei de societate…Sa mor eu de nu cateodata imi vine sa las totu balta PE BUNE si sa ma duc intr-un loc gen Tibet…

In iunie fac 1 an de la absolvire…Generatia lui Peter Pan…

O mai aud pe cate vreo stramba din asta frustrata cu aere de implinita: lasa D, vine soarele si pe strada ta..

Lasa-ma-n pula mea cu soarele tau…………

Era bine daca in CV mergea bagat la personal reference: supt excelent, spirit de echipa (de regula trio), deschisa (in spate din cand in cand), multiculturala (puli middle east, negre si albe), inghitit ocazional (in sec), toys (depinde de “proiect”), flexibila (pozitia lumanare la cerere)…

Shit man…Mai bine izbucneste al 3-lea razboi mondial sa se termine odata cu lumea asta..

Si constat ca in Romania nesimtirea e asa de mare ca nici nu se binevoieste a se da macar un rejection answer..Frate la aplicatiile pe care le-am facut afara, se oboseau toti sa-mi trimita un feedback..Nu mai conta ca era negativ, conta ca mi s-a raspuns, si nu..nu era raspuns din ala automat..Ca stiu sa fac diferenta..My guess is that they had good HR people?? Oare cum or reusi frate? Am aplicat pt pozitii pt care au fost mii de aplicatii la companii uriase..Acolo credeam ca mi se va raspunde automatizat dar s-a raspuns si particularizat..Am aplicat la firme si mai mici si tot mi s-a raspuns..

Si ai nostri romani sunt ocupati cu scarpinatul in cur..Bah nu e posibil asa ceva bah..Nu stim deloc sa avem bun simt…Macar un “multumim pentru aplicatia dvs si interesul aratat fata de compania noastra bla bla”

Mie mi-e groaza..Mi-e teama ca daca revin in Bucurestiul ala o sa devin si mai agresiva si o sa ma nesimtesc..P-aici p-afara park m-am mai spalat la creier putin…Dar nu vreau nici sa ma spal de tot, vorba aia.