Browsing "Romania, criza in Romania,soldatii romani, traditii si obiceiuri romanesti, cultura romaneasca, mari dramaturgi romani, ignoranta, hai Romania, Romania te iubesc"

Cum distrugi si vinzi o tara in 20 de ani

CUM DISTRUGI ŞI VINZI O ŢARĂ ÎN 20 DE ANI

Îmi amintesc, copil fiind, la şcoală ne învăţau să fim mândri că al nostru drag popor nu a fost un popor de cotropitori. Atunci mă chinuia o mândrie copilărească, specifică fiinţei inocente uşor influenţabilă.
Acum, la maturitate, nu pot spune că situaţia este la fel: nu mai am acea mândrie din copilărie, ci un necaz chinuitor; asta pentru că am observat un lucru- cotropitorii (acei războinici de ieri) sunt invadatorii economici de azi, iar aceştia au un standard de viaţă pe care noi îl invidiem; imperiile lor teritoriale de altă dată sunt imperiile economice de azi- asupriţii sunt aceiaşi, adică noi- cu acelaşi trai amărât, iar din când în când mai primim o ciosvârtă să ne astâmpărăm o posibilă sete de revoltă!
Sincer, nu pot să-i condamn pe aceşti invadatori, cred că e în natura biologică a oamenilor să fie împărţiţi precum celelalte vieţuitoare, în prădători şi rumegători.
Nu-mi place să constat faptul că, întradevăr, avem comportamentul rumegătoarelor: speriaţi şi dezbinaţi. Urăsc şcoala pentru faptul că m-a învăţat să fiu mândru de statutul meu de necotropitor, urăsc şcoala pentru că mi-a impus statutul de rumegător, dându-mi drept exemplu înţelepciunea ciobanului mioritic; sincer, omul ăsta, ciobanul mioritic, trebuie dat ca exemplu negativ în şcoli, cum e posibil să ştii că unii vin să te omoare pentru a te tâlhări iar tu să te apuci să faci ordine în gospodărie, ca după episodul morţii gospodăria să fie ordonată? Să aibă ăia ce să fure mai bine? Preferam să ştiu că ciobanul mioritic le-a luat-o ălora înainte trimiţându-i el pe ei in mormânt (parcă unul din principiile româneşti spune că paza bună trece primejdia rea).
Vă amintiţi episodul din anii ’90, când unii dintre ai noştri strigau “nu ne vindem ţara !”? Au apărut apoi şi susţinători ai teoriilor conspiraţioniste care susţineau că împotriva României există un plan diabolic. Mulţi am râs, alţii am spus răspicat: “ai dom’le că n-are cum să se întâmple aşa ceva” (românul în blândeţea lui nu concepe că omul este predispus răului).
Iată că după douăzeci de ani, invadatorii nu se mai ascund, unii dintre ei îşi recunosc isprava pe faţă: “Pe 10 octombrie 2007, la trei luni după ce a devenit preşedinte al statului Israel, Shimon Peres producea o afirmaţie năucitoare, la Hotelul Hilton din Tel-Aviv, în faţa a sute de reprezentanţi ai cercurilor diplomatice evreieşti: Israel cumpără România!” Vom spune: ei, şi ce dacă ne-au cumpărat! Numai că nu ne-au cumpărat spre binele nostru ci spre al lor. Avuţia noastră au cumpărat-o pe nimic (câteva zeci de miliarde de dolari a obţinut România pe o economie, fără a fi luate în calcul resursele solului şi subsolului, echivalată în 1990 la 800 de miliarde de dolari!). Dar faptul că ne-am vândut totul pe nimic nu este singura tristeţe, pentru că cei care ne-au cumpărat ne-au şi îndatorat, adică suntem şi cu gospodăria vândută şi cu bani îndatoraţi! Ce pot să spun despre aceşti băieţi pricepuţi care ne-au cumpărat?: bravo lor – ruşine nouă!
Ruşine pentru că nu am reacţionat de fel şi nu am apărat dreptul pe care l-am primit prin faptul că ne-am născut pe aceste meleaguri: acela de a fi stăpâni pe bogăţia pământului natal şi pe frumuseţea acestuia. Potentialii bogaţi sunt acum percepuţi ca cerşetori ai Europei (jignirea a fost difuzată pe toate canalele TV, când un distins francez a prezentat salutul românesc: o mână întinsă în semn de cerşeală – asta în timp ce românul întradevăr se zbate în sărăcie, sărăcie cauzată de faptul că şi francezii sunt unii dintre cei care storc România de bogăţie. Asta da batjocură: după ce ne sărăcesc mai şi râd de noi).
Datori nu suntem numai noi, ci şi generaţiile care ne vor urma: adică copiilor noştri le-am pregătit un viitor de sclavi! Întradevăr, noi generaţia post-revoluţie am distrus acest viitor, noi şi stimabilii guvernanţi de către noi aleşi: aceşti şacali aleşi drept păstori ai turmei, primind frâiele deciziei economice si politice, începând cu Ion Iliescu, Petre Roman, Emil Constantinescu, Zoe Petre, Adrian Năstase, Mircea Geoană, Mugur Isărescu, Adrian Severin, Viorel Hrebenciuc, Călin Popescu Tăriceanu, Traian Băsescu, Emil Boc, ş.a., au mizat pe lobby-ul evreiesc pentru a accede şi a se menţine la Putere. Puterea a însemnat în schimb vânzarea bogatei grădini româneşti, cea care ne hrănea. Principalii cumpărători ai României sunt cu adevărat afacerişti israelieni şi tot ei sunt în spatele instituţiilor financiare care ne-au împovărat cu datorii. Prim-ministrul Israelului a raportat în kneset (parlamentul israelian) că misiunea de a cumpăra România a fost îndeplinită. După ce politicienii israelieni recunosc faptul că oamenii de afaceri israelieni au cumpărat România, aflăm şi scopul final al acestei acţiuni: actuala locaţie a statului israelian este una nesigură pentru poporul evreu, peste tot sunt înconjuraţi de state neprietenoase şi greu de stăpânit economic, sunt o enclavă într-o lume islamică. Prin cumpărarea României, israelienii pregătesc un teritoriu de rezervă pentru ei.
Vă miră acest aspect? Gândiţi-vă la faptul că dintotdeauna aceste meleaguri au fost râvnite de toţi. Să nu vă închipuiţi că băieţii ăştia sunt nişte neştiutori şi vor da buluc pe meleagurile româneşti, nu, se vor feri să întâmpine opoziţie din partea populaţiei. Ei vin încet, unii ca oameni de afaceri, apoi alţii ca angajaţi, adică încet şi cu răbdare.
Pentru a pregăti terenul propice mutării populaţiei israeliene pe teritoriul României se acţionează, astfel:
– în ultimul timp românii sunt goniţi din propria lor ţară prin politici care descurajează instituţia familială, concomitent cu scăderea ratei natalităţii şi implicit scăderea ratei demografice;
– crearea la nivel naţional a unei stări de sănătate precare a populaţiei prin otrăvirea hranei din comerţ cu substanţe nocive corpului uman şi slăbirea până la declin a sistemului de sănătate publică, creşterea ratei mortalităţii;
– îndobitocirea populaţiei, prin slăbirea sistemului naţional de educaţie, trecerea în umbră a valorilor umane şi mediatizarea unor nonvalori umane ca modele de viaţă pentru toate segmentele de vârstă;
– distrugerea coeziunii între cetăţeni prin cultivarea dispreţului faţă de ceea ce înseamnă românesc;
– disoluţia instituţională a statului prin reforme care au bulversat şi distrug în continuare esenţa a ceea ce înseamnă protecţia unei naţiuni: sistem judiciar, medicină, educaţie, administrare teritorială, artă, etc.; ultimele bastioane a ceea ce însemna siguranţă naţională şi patriotism (internele şi apărarea) au fost distruse prin aceleaşi politici de proastă finanţare a instituţiilor şi subsalarizarea personalului acestor institutii, fapt ce a cauzat plecarea personalului competent şi angajarea unor persoane nepregătite în domeniu, incompetente şi predispuse la corupţie – rezultatul s-a văzut!
Toate aceste acţiuni se desfăşoară sub directa îndrumare a cumpărătorilor acestei ţări şi sunt săvârşite de ai noştri aleşi, o şleahtă de pungaşi puşi pe jaf şi distrugere, că deh, popor, conducătorii cinstiţi se pare că nu îţi plac şi-ţi tai singur crenguţa de sub picioare.
În lipsa unităţii sociale nu rămâne decât să lansăm o rugăciune către ei, cumpărătorii meleagurilor şi bogăţiilor noastre, cei către care stăm cu mâna întinsă cerând bani pentru a supravieţui:
Te rugăm pe Tine, Prea Deşteptule Israel, Te rugăm pe Tine, Prea Descurcăreaţă Franţă (etc. că sunteţi mulţi) Fie-vă milă, o Vouă Preamăriţilor acestei lumi, de o populaţie neştiutoare dar şi nepăsătoare cu soarta ei, şi daţi-ne înapoi Preafrumoasa Grădină a Maicii Domnului şi bogăţiile ei, căci- pe principiul cade omul din pom şi păcat să nu tragă un pui de somn – noi v-am dat vouă această Grădină pe degeaba iar acum suntem goi în toate! Iar de-o fi să nu ştim iarăşi să o gospodărim, s-o gospodăriţi voi pentru noi şi să ne culegeţi şi nouă roadele!
Autor anonim

Romania

Iar vreau sa ma intorc in Ro..nush ce-i cu mine….
De pe meleagul transilvan
Plecat-a Ion peste ocean
Lasindu-si stramoseasca glie
Cu…..viza de la Loterie!
Si desi-i doar de vreo cinci ani
Aici printre americani
Curata-i limba romaneasca
S-a transformat in … pasareasca!
Vorbeste-acuma dezlanat
Un grai americanizat:
El PENTUIESTE, nu vopseste,
Toyota lui o DRAIVUIESTE
Fundatia o DIGUIESTE,
Si tot asa el SPICUIESTE…
Numai atunci cind se loveste
Si-si da cu HAMARU in deste
Injura neaos, romaneste!
Si-a luat un BILDING prapadit
Si ca romanul, a muncit
Prin arsita si prin zaduf;
A pus cladirii un nou RUF,
A pus si FOUM, a tencuit,
FLORUL cam vechi l-a SENDUIT
Doi COTI de lac apoi a dat
Si GIOABUL ieri l-a terminat!
In TRACU-i NAIS din OCSAN luat
Apoi spre casa a plecat.

Doar la un STOR s-a mai oprit
Sa ia ceva de DRINCUIT
Ba si un MUVI-a RENTUIT

Si dupa SHAUAR, a mancat,
La un pic la NIUZURI s-a uitat
Si-a adormit cu sucu-n mina
‘”Calaul” ‘de ……. limba romana!

Da! Asta-i Ion Americanu’!
In casa lui nu-i nici Rebreanu,
Nici Goga si nici Voiculescu,
Alecsandri sau Eminescu!

La el in casa nu gasesti
Nici macar ziare romanesti
Si vreo revista de-a citit
E…. c-a primit-o gratuit!

Si-s multi ca el, ce nici un cent
N-ar da pe un abonament
La vreo revista romaneasca
Religioasa sau lumeasca!

Asa ca Ioane, eu iti zic
Sa nu fii asa mojic!
Respecta-ti limba stramoseasca
N-o fa…. romano-englezeasca!

Esti greu de cap si nu ma mir
Ca pocesti limba lui Shakespeare
Dar cum poti omule nauc
Sa strici si limba lui Cosbuc?!….

Caci doar aceasta limba dulce,
De la Ureche si Neculce
Iti este in strainatate
Singura ta identitate!

Si tu, romanul meu pribeag
Ce-aici pe un strain meleag
Ti-a fost sortit sa vietuiesti-
COMOARA LIMBII ROMANESTI

In suflet de n-o vei purta
Ce goala va fi viata ta!
Chiar de-ai trai pe-un colt de rai
De vei uita al mamei grai

In care-ai spus primul cuvint,
Si-ai inaltat spre cerul sfint
Cu glasu-ti sincer si umil
Prima ta ruga de copil-

Vei fi – chiar daca esti bogat
Un venetic instrainat!
Strain in tara straina,
Copac fara radacina……

Criza in Romania

 

Ce titlu sec. Exact cum mi se pare ca sunt si multi oameni in ziua de azi. Nimic nu mai e profund. Totul de suprafata, totul superficial, totul zgomotos, totul pentru lumina reflectoarelor si atat.

Scena economica romaneasca este una trista. Sunt absolventa de facultate si master in capitala Romaniei care, candva, puteai spune ca are un aer misterios si plin de viata cu sclipiri de micul Paris.

Peste tot nesimtire, tupeu, ignoranta totala, urmarirea propriului interes, ingroparea celor din jur fie ei si cei dragi. Peste tot mizerie sociala, “uciderea” valorilor adevarate ce candva au ridicat neamul romanesc pe culmi inalte. Nimic nu mai e la fel cu ce se intampla acum. 20 ani in tara noastra.

Coruptia e in floare, guvernantii nostri vor sa para ca se zbat pentru neamul romanesc intr-un amalgam de cuvinte de rang inalt, necunoscute oamenilor simpli, menite sa continue acest “proces” devastator numit “vorba multa saracia omului”.

Consider ca aceasta criza a fost resimtita mereu intr.-un fel sau altul dar la scara mai mica sau pur si simplu neoficial.

Doctorii ne pleaca in strainatate, scarbiti de lipsa banilor, profesorii nu-si mai dau interesul si ii inteleg si de ce iar tineretul o ia pe cai gresite. Nu mai e cale de intoarcere. Toti se plang ca n-au bani insa pe toti ii vezi falindu-se prin hypermarketuri cu cosurile pline de cumparaturi, pe toti ii vezi cu masina prin oras chiar si daca nu au bani decat de benzina. Lumea se plange dar nimeni nu face nimic. Ignoranta este totala. Mi-e scarba sa vad asta dar imi iubesc tara totusi.

Sunt plecata in strainatate din 2009. Am mai revenit pe plaiurile noastre. De fiecare data am plecat cu lacrimi in ochi uitandu-ma la ce e in jurul meu: tristete, fete posomorate, trafic ingrozitor, injuraturi la orice colt de strada, mizerie, nesimtire, batranii dati la o parte din societate si batjocoriti in ultimul hal, tineretul complet cu capul in nori.

Ca sa ai parte de o viata decenta, trebuie sa te chinui enorm. Si cum sa te pastrezi un om normal, cu bun simt, valori si principii nepatate intr-o astfel de societate?Te afunzi in ignoranta si intri in acest cerc vicios. Putini sunt cei care isi gasesc taria interioara sa supravietuiasca aceptor vremuri de nedescris traite in Romania.Romania..tara noastra mult iubita!

Solutia pentru criza ar fi in primul rand renuntarea la ignoranta. Oameni buni, uitati-va in jurul vostru. Doar pentru ca Y arunca un gunoi pe strada, nu faceti si voi la fel.Doar pentru ca vedeti ca tupeul merge la orice ghiseu din institutiile statului (ma intreb care stat?), nu faceti si voi la fel. Renuntati sa va mai pierdeti timpul cu tampenii. Cautati sa fiti mai buni, cautati sa evoluati ca indivizi. Nu va mai afundati intr-o mediocritate vesnica.

Altceva ce ma enerveaza: peste tot malluri, peste tot terenuri uriase ce candva adaposteau cladiri de seama, acuma sunt niste simple maldare sub tutela investitorilor straini gata sa arunce cu banu’, sa puna niste reclame mari si beculete multe pentru romanul insetat de show.

Nu va e rusine?Voua guvernantilor?Ati fi in stare sa va vindeti tara, ati fi in stare sa va vindeti mama si totul pentru bani. Totul pentru avere. Nimic nu mai e romanesc.Totul e importat desi avem o tara superba cu multe resurse.Habar nu avem sa ingrijim ce ne-a fost dat sa avem. Habar nu avem sa pretuim.Habar nu avem ce inseamna “a pretui”.

Sunt in Danemarca, o tara mica cu o populatie de 5 milioane de locuitori, unde agricultura detine 15% din exporturi, o tara saraca in resurse minerale, insa o tara cu un sistem bine pus la punct unde oamenii pot trai decent, o tara unde munca se plateste intr.-un mod “fair-play”.Apreciez asta insa eu iubesc Romania. Tara in care m-am nascut. Refuz sa cred ca suntem mai prosti ca altii. Suntem o natie de oameni extrem de inteligenti si constat asta pe zice trece aici printre straini. Generatia mea a mai supravietuit cat de cat nesimtirii si ignorantei in care se scufunda tineretul in ziua de azi dar generatiile venite dupa mine sunt la pamant.

Pe cine sa dam vina?Pe parinti?Pe sistem?Pe lume?Pe guvernanti?Toti suntem de vina. Toti.

Refuz sa locuiesc aici pentru tot restul vietii mele.Vreau sa vin acasa, sa muncesc la mine acasa, sa platesc taxe la statul roman. Dar nu in contextul mizerabil in care traiesc romanii acuma.Vreau sa ma intorc si sa fiu fericita acasa langa familia mea, langa romani, printre ai mei. Vreau sa ma plimb prin Apuseni si sa gust frumusetea peisajelor romanesti, vreau sa ma duc la un pescuit in Dunare, vreau sa ma duc sa vizitez minunatele biserici din Transilvania, vreau sa fiu pe pamant romanesc si sa alerg pe campiile noastre. Vreau sa ma duc la mare si sa vad un apus superb pe plaja noastra imensa.

Acum imi aduc aminte de presa si televiziunea romaneasca.Nu pot sa ma abtin si spun ca totul e o mare aberatie.La 26 ani asta spun. Mizerie peste tot. Scandaluri peste scandaluri, nimicuri promovate in reviste si ziare si la tv. Si mai spuneti ca asta se cere. De ce dati asta la tv?Ca asta se cere?Voi aveti uneltele in mana sa faceti schimbarea. Oamenii se uita la ce le e dat sa se uite. Puneti mana si faceti emisiuni decente de divertisment, promovati stiri pozitive nu numai negative menite sa puna in lumina proasta sau intuneric mai bine zis orice urma de bun din tara asta. Vorbiti despre cultura romaneasca, traditie, invitati oameni de calitate in emisiunile voastre. Nu mai chemati tot felul de nonvalori, tot felul de..nici nu stiu cum sa le zic, tot felul de persoane care nu au nici o relevanta in lumea asta. Nu mai urcati pe un piedestal fals orice femeie care se face de ras la tv prin nesimtirea si tupeul de care da dovada si lipsa totala de educatie, bun simt, cei 7 ani de acasa si doamne …ce scarba mi-e! Defapt ele au tupeu pentru ca le e permis. Defapt totul exista pentru ca e permis. Pentru ca se permite. Incetati sa mai permiteti! Incetati sa mai fiti ignoranti!

Incetati sa mai faceti showuri in care apar toate dezbracate cantand cica. Incetati sa le mai numiti vedete, sa mai scrieti despre ele. Scrieti domle despre lucruri care merita atentia noastra, despre lucruri care sunt placute ochiului, despre lucruri care ne ridica moralul, despre lucruri care ne deschid la minte, despre lucruri care ne lumineaza si ne invata.

Haideti sa facem ceva.Eu m-as alatura oricarei intiative la scara mare de a schimba ceva.Dar degeaba ma inscriu in campanii de promovare pe facebook, campanii despre modul corect de vorbit si scris limba romana., degeaba semnez diferite petitii. Pentru ca totul ramane la scara de petitie.Totul ramane la nivel de initiativa, tentativa. Nimic nu se continua.

Haideti sa lasam masinile alea odata, sa mergem pe jos 20 minute pana unde avem de mers, sa vorbim frumos atat acasa cat si pe strada, peste tot defapt, sa nu mai facem mizerie in jurul nostru, haideti sa nu ne mai uitam la tv la toate porcariile si sa le micsoram audienta si s-o dea in bara cu emisiunile lor cu tot. Haideti sa iesim in parc cu copiii, haideti la o plimbare pe role, haideti la o terasa pe Lipscani la o conversatie constructiva nu la aratat corpul prin cluburi si la delincventa. Haideti sa invatam sa iubim, sa ne iubim, sa ii iubim pe altii, haideti sa punem osul la treaba. Haideti sa ne ajutam batranii ca fara ei nu mai eram aici acum sa vorbim despre astea. Haideti sa luptam pentru drepturile noastre, haideti sa schimbam ceva. Haideti sa mergem la scoala, sa invatam sa-i facem pe parintii nostri mandri si sa ne luminam mintile ofilite. Haideti sa ne facem temele, sa mancam sanatos, sa facem sport, sa dormim atat cat trebuie.Haideti sa fim corecti, onesti, corecti?Stiti ce-i aia? Sa fii corect in viata? Haideti sa nu mai mintim, sa nu ne mai mintim pe noi insine.

Haideti sa vizitam muzee, haideti la un teatru sa-i vedem pe marii nostri actori, haideti sa dansam, sa ascultam muzica clasica, sa invatam sa apreciem tot ce-i mai frumos pe lumea asta.Hai sa facem toate astea pentru ca pasii astia marunti reprezinta solutia pentru iesirea din criza.

As fi o ipocrita sa spun ca eu fac astea zilnic. Insa tot ce am mentionat mai sus am facut mai putin sa incerc sa schimb ceva. Insa numai faptul ca am facut cele descrise mai sus reprezinta ceva si numai faptul ca si pe altii i-am sfatuit la fel, inseamna ceva. Dar..cum sa continui?Ce sa mai fac?

Am venit aici sa fac al doilea master.As fi preferat sa raman in tara  dar tara nu m-a vrut.Am vrut sa ma angajez dar nu mi-a fost acordata nici o sansa. Am vrut sa dovedesc ca sunt o persoana serioasa, ca vreau sa muncesc, sa pun osu’ dar nu am avut sansa. Am preferat sa las totul in urma si sa plec.M-a durut enorm sa vad lacrimile din ochii mamei dar promit ca n-o s-o abandonez niciodata! Si mai promit solemn ca ma voi intoarce in Romania si o voi ajuta asa cum voi putea.

Citind ce scriu, imi dau lacrimile cand ma gandesc cat se chinuie saraca in acest sistem ce o umileste in ultimul hal. Munceste de dimineata pana seara si ce castiga?Niste bani cu care abia poate plati toate cele si restu mi-i trimite mie. Pentru ca eu, in neputinta mea, mi-e rusine sa recunosc, nu pot gasi job aici deocamdata. Ma ocup numai de scoala si aplic in disperare la orice. Dar pentru danezi sunt si mereu voi fi o straina.La mine in tara nu sunt straina dar muncesc pe 1000 ron. Suficient cat sa ajung sa innebunesc de nervi si sa ma chinui mai mult.

Dupa ce voi termina acest master, nu stiu ce voi face.As vrea sa fiu langa ai mei si sa traiesc decent.Nu sa fiu nevoita sa-i cer mamei bani mereu. E o rusine. Dar asta e adevarul. Poate ca nu ma straduiesc suficient?Poate ca nu dau tot?Eu am tot incercat si nu voi renunta niciodata la visele mele.

Criza asta ne-a nenorocit pe toti. Pe mine, pe mama, pe familia mea, pe tatal meu (de curand am invatat sa-i spun tata). Ar fi pacat sa nu ne unim fortele. Trebuie sa continuam sa luptam.

Candva vreau sa-mi cresc viitorii copii la mine in tara si vreau sa le ofer tot ce e mai frumos si tot ce m-a invatat mama pe mine.

Poate ca o sa fie asa. Daca nu, nu stiu atunci.

Ma opresc putin din scris. Stau si ma gandesc ca nu am glumit deloc in postul asta.Nici o urma de zambet pe chipul meu. Ce gluma sa scriu? Sa scriu ca in ciuda faptului ca mor de frica pe strada cand vad haite de caini prin Bucuresti, eu tot vreau sa ma intorc si sa le aud latratul?Sa scriu ca ma enerveaza la maxim sa fiu injurata in trafic de barbatii aflati la volanul masinilor atunci cand le tai calea elegant intr-un mod bucurestean? Si cu toate astea abia astept sa ma intorc si sa conduc in Bucuresti.

Sa scriu ca ador sa stau seara cu masina parcata in fata Casei Poporului in parcarea aceea imensa, sa-mi aprind o tigara si sa admir aceasta cladire impresionanta intrata de 3 ori in cardea recordurilor ca fiind cea mai mare cladire administrativa pentru uz civil din lume, cea mai scumpa cladire administrativa din lume si cea mai grea cladire din lume? Sa scriu ca desi eram un copil pe vremea lui Ceausescu, ce am apucat sa vad atunci si ce am auzit de la mama parca ma face sa cred ca mai bine era atunci? Chiar asa si cu ratia de lapte oua coada la paine si etc, macar nu era atata delincventa pe strazi, macar nu vedeai atatea porcarii la tv, macar nu erau atatia analfabeti ca acuma, macar era mai mare procentul celor care munceau.

Sa scriu ca primesc rar aici pachete din Romania cu mancare?Sa scriu ca nu as renunta pentru nimic in lume la mancarea noastra extraordinara, cea cu traditie: mamaliguta, sarmale, ciorbica, branza noastra extra mega buna, laptele nostru cu un gust deosebit (aici are un gust oribil, defapt nici n-are gust), ouale noastre de tara, ardei umpluti, minunatele noastre placinte de mere sau visine facute de bunicutele noastre, doamnee…dulceturile noastre, cozonac, piftie, un sorici bun, o tuica, palinca sau visinata. Sunt extraordinare toate, noi suntem niste oameni extraordinari si refuz sa cred ca suntem altfel. Trebuie doar sa cautam mai adanc in noi, in sufletul nostru.

Sa spun ca iubesc Dragobetele, Martisor,Pastele, Craciunul nostru drag in familie, nuntile noastre frumoase?Poate pentru unii suna a naivitate ce scriu eu aici. Scriu din inima si, indiferent unde o sa ajung pe planeta asta, unde o sa calatoresc, nciodata nu o sa-mi fie rusine sa recunosc ca sunt romanca. Da, sunt romanca si Doamne, ce fete avem, ce femei frumoase si inteligente si ce barbati plini de simtul umorului si inteligenti!

Hai sa nu exagerez de tot si sa spun ca nu toti sunt asa. Dar asta e. Vreau sa incerc sa scot cumva frumosul la iveala.

Sa vorbesc despre podoabele noastre din ceramica de Horezu?Despre tesaturi, masti populare, oua incondeiate? Despre fete de masa si stergare traditionale? Sa vorbesc despre frumusetea Maramuresului? Despre obiecte de uz casnic facute din lemn?

Sa vorbesc despre arhitectura superba a caselor, arta olaritului si sculptura in lemn?Pictatul icoanelor pe sticla (am pictat si eu una in generala si o s-o pastrez toata viata), instrumentele muzicale, broderii, haine si covoare de o rara frumusete inca facute manual in unele gospodarii? Sa zic si de doinele noastre dulci, costumele populare superbe, castelele si palatele magnifice, manastiri, catedrale, cetati?Despre Eminescu, Creanga, Nichita Stanescu, Alecsandri, Cosbuc, Slavici, Blaga, George Calinescu, Camil Petrescu, Caragiale? Marii nostri dramaturgi romani si multi alti oameni extraordinari, genii adevarate. Sa nu uit de Ciprian Porumbescu.

Nici nu stiu despre ce sa mai scriu. Avem atarea lucruri frumoase pe care le-am uitat sau de care nu stim inca.E pacat, e mare pacat. Sa vorbesc despre Banat, Oltenia, Muntenia, Moldova?Sa vorbesc despre turism? A cam dat-o-n bara turismul asta si e pacat pentru ca avem ce arata dar nu stim sa fructificam. Practicam preturi uriase, oferim niste servicii ce lasa de dorit, nu am renuntat nici acum la spaga si mita, continuam sa ne invartim in acest cerc vicios.

Strainii ar fi surprinsi sa descopere ce tara avem,o tara plina de legende, mituri si traditii pastrate de-a lungul secolelor. Unde mai vezi Plugusorul, colinde asa frumoase de Craciun, Sorcova si Capra?

Scriind despre toate acestea, trag un semnal de alarma si spun sa ne trezim din ignoranta asta! Sa invatam sa iubim ce avem in tara asta! Cand vom face asta, atunci criza va disparea.

Sa mai spun ca vreau sa ii spun viitorului meu sot “Te iubesc?” Nu vreau sa-i spun “I love you” sau “Je t’aime”. Vreau un simplu te iubesc romanesc. Vreau sa vorbesc pe limba mea cu sotul meu, vreau sot roman, vreau sa traiesc in Romania alaturi de el si viitorii nostri copii. Insa daca nu va fi posibil, voi face tot ce imi sta in putere sa realizez asta.

Criza si solutii…am scris multe si defapt ce am scris?Vreti solutii practice?Vreti ceva concret?Ceea ce am asternut mai sus pe foaie reprezinta niste pasi importanti. Totul porneste de la individ. Pentru ca mai apoi sa vorbim de societate. In fiecare din noi sta schimbarea, in fiecare din noi sta puterea sa luptam si sa depasim perioada asta, in fiecare din noi zace forta de a inainta in viata.Sper sa nu ne lasam batuti niciodata!

Trebuie sa le demonstram celor din jur ca putem mai mult de atat.Si sunt sigura ca putem dar ignoranta asta ne mananca zilele.

Eu nu voi inceta sa lupt pentru visele mele, nu voi inceta sa invat sa evoluez ca individ, nu voi inceta sa caut mereu lucruri noi, sa sper, sa cred in mine, in iubire si in tara mea!

Cumva printre toate acestea trebuie sa fie sprijinit si tineretul. Pentru ca noi suntem vocile de maine, noi vom fi parte din soarta viitoare a Romaniei.

O sansa de mi s-ar da, as fi foarte fericita. O sansa la mine in tara nu in alta parte. Dar in contextul asta, o sansa oriunde consider ca e ok, e binevenita.

Cat timp exista inca demnitate, nu-i nimic pierdut. Haideti sa nu ne lasam calcati in picioare de straini.

Ce sila mi-e de cat au ras francezii de noi pe la tv cu salutul acela romanesc.Nesimtitii!

Bravo hackerilor romani care au spart site-ul britanic Daily Telegraph si site-ul cotidianului francez Le Monde! Superb mesaj au lasat!

Daca aceasta atitudine va continua sa-si faca aparitia la romani ori de cate ori ne vom simti calcati in picioare, atunci va fi bine. Vom arata ca avem demnitate si ca nu suntem carpa de sters pe jos in Europa.

Romanii au avut parte mereu de o istorie zbuciumata poate si din cauza asezarii geografice, ce stiu de la bunica mea, fosta profesoara de istorie (sotul ei, bunicul meu, Dzeu sa-l odihneasca in pace, a fost profesor de matematica si director de scoala) e ca s-au dat multe lupte pe aceste meleaguri cu ajutorul actelor de vitejie ale soldatilor romani.

Un moment de multumire pentru acesti oameni care si-au dat viata sa ajungem unde suntem astazi.

Sunt mandra ca sunt romanca si nu voi renunta niciodata la statutul acesta oriunde m-oi afla pe pamantul asta.

Sunt dezamagita sa vad ce se petrece cu tara mea dar am incredere ca totul se va rezolva si ca le vom arata tuturor cine suntem.

Ar trebui sa ne oprim o clipa din existenta noastra agitata si sa cinstim memoria eroilor martiri, sa pretuim ce ne-au lasat si sa ii iubim.

Romania TE IUBESC!