Pe ultima suta de metri

 

 

Mda..sambata dimineata la ora 3.30 ma car. Adio Bucuresti! Iar m-am indragostit de orashul asta cu toata nebunia lui.

Azi noapte pe la 1 eram pe Victoriei admirand vitrinele magazinelor si masinile care treceau in viteza.I-am spus persoanei cu care eram ca ma simt asa de bine aici. Ma simt altfel decat afara..ma simt..nush..safe. Stiu ca iau un taxi si ajung imediat acasa la mine.

Orele se scurg si ma cuprinde agitatia. Agitatia dinaintea plecarii. Offfff…..a fost frumos dar a durat prea putin. Prea putiiiiiiiiiin.

Lasa..ma intorc cu forte proaspete sa termin ce am inceput acolo si sa vad pe mai departe.

Azi am avut o zi cam agitata dar ok per ansamblu. Am fost sa-mi ridic diploma de master de la universitate si mergand prin curtea aia mai sa ma bufneasca plansu. Mi-am adus aminte de toate acele zile frumoase de vara petrecute cu ex colegues prin barurile din zona cand chiuleam de la cursuri. De povestile mele cum ca il iubesc pe fostu dar vreau out din relatie. De blonda care ma asculta mereu. De alte fete….De zilele cand eram suparata, de zilele cand eram happy…

Asta a fost ultimul meu drum catre universitatea asta.

Am ajuns acolo si m-au trimis la casierie sa platesc pt ridicarea diplomei. Taxa!:)))bastarzii. Eh asta e.

Scot eu banii dar doamna de la ghiseu spune tare numele meu intreg cu semn de intrebare la sfarsit. Da, raspund eu. La care ea “nu ti-ai schimbat statutul inca?”. “Nu” eu de colo “NU INCA” f apasat si zambind. A zambit si ea. Promotia a fost in 2010 feb. S-o fi gandit ca m-am maritat.

P_la…nu m-am maritat.

Am iesit afara in curte, m-am holbat la plante, la cladirea moderna la tot si mi-au dat lacrimile discret. M-am belit la diploma aia si am simtit brusc cum s-au scurs 4 ani de facultate plus inca unu jumate de master la universitatea aia. Amintiri..

Deja am trecut de pragul ala de 24-25 mentionat in postul anterior cand puteam fi ceruta in casatorie de vreun iubit stabil care il aveam de prin liceu sau facultate.Iar acuma orice persoana as intalni, oricat as spera, simt ca mi s-au marit pretentiile. Trec anii, cresc pretentiile.

Da eu ce dracu ofer?

Ei bine dragul meu viitor iubit sau sotz sau ce rahat oi fi, te asigur ca voi oferi atat cat vei merita.Sau voi arata atat cat ma vei determina sa arat.

Ai ceva de spus? Lasa un comentariu